Nu fiți iubitori de bani!

                                             Evrei 13:5-6

            „Să nu fiți iubitori de bani. Mulțămiți-vă cu ce aveți, căci El însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi. “

            Așa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul? “

         Adevărata siguranță a vieții nu vine din acumularea de aur, argint, bani, ci vine din încrederea cu toată inima în Dumnezeul cerului și al pământului. De aceea, îndemnul Scripturii îndreaptă pe oricine spre mulțumire sufletească pentru ceea ce Dumnezeu i-a dăruit, și, în același timp, promițând sprijin și prezență divină în orice zi.

Versetul 5: „Să nu fiți iubitori de bani. Mulțămiți-vă cu ce aveți, căci El însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi. “

         Am putea să punem întrebarea: De ce să nu iubești banii? Pentru că în toate vremurile, banii au creat probleme, au produs răni sufletești între oameni. Din pricina banilor, oamenii se ceartă, intră în conflicte și uneori ajung la lucruri mai grave, pentru că Mamona, dumnezeul banilor nu dorește ca omul să aibă liniște pe pământ.

        Unii încearcă să cumpere dragostea sau fericirea cu bani, în zadar însă, pentru că niciodată banii nu au adus fericire omului, și oricât de mulți ar avea cineva, nu sunt îndeajuns. Oamenii vor mai mult, mai mult!

          Mulțimea banilor nu aduc fericirea omului nici pe pământ și nici în cer; Singurul care poate să te facă fericit pe pământ și în cer este Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

          M-am uitat la bogații lumii și am văzut că au putere de decizie, de stăpânire, au putere de manipulare a guvernelor, dar nu au fericire. Unii chiar și-au pus capăt zilelor, pentru că nu și-au găsit împlinirea sufletească în avuțiile acumulate. Oricine caută fața Domnului și se încrede în făgăduințele Sale va avea întotdeauna liniște sufletească și pace în inimă.

          Domnul Dumnezeu spune în Evanghelia după Matei 6:24: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ținea la unul, și va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.”

          Ce ar însemna să te numești credincios, dar să fii iubitor de bani, să cauți, să te zbați ca să aduni cât mai mult, și să fii într-o competiție cu oamenii din lume? Ar însemna că întreaga viață ar fi legată de lucrurile materiale, lăsându-L pe Dumnezeu pe ultimul loc în preocupările tale.

        Nu întâmplător Domnul Dumnezeu cere Bisericii sale, în mod expres, să nu se amestece cu lumea zilelor noastre care, printre alte păcate, a devenit avidă după avuții, roaba acumulărilor materiale și a îmbogățirii pe orice cale.

        Guvernele pun taxe grele peste cetățeni, dacă vrei să parchezi o mașină trebuie să plătești, dacă vrei să mergi din punctul A în punctul B trebuie să dai bani, dacă mergi la medic trebuie să dai bani și așa mai departe. Toată lumea cere bani, bani…

            Duhul Sfânt, care a inspirat oamenii Scripturii, îi avertizează pe cei ce caută sfințirea să nu fie ca lumea și să nu fie iubitori de bani; dimpotrivă, ne invită pe toți să fim mulțumiți cu ceea ce avem prin harul divin și să ne încredem în promisiunile lui Dumnezeu.

           Însă, cu toate că Domnul Dumnezeu promite că se va îngriji de nevoile poporului Său, Biserica zilelor noastre caută tot mai mult foloasele bănești. Pentru cununie îți cere bani, pentru înmormântare trebuie să plătești taxă (vorbesc despre Biserica tradițională), dar și în cealaltă parte, ți se cere „taxă”.

            Cuvântul lui Dumnezeu ne arată faptul că adevărata siguranță a traiului de fiecare zi vine din promisiunea fermă a lui Dumnezeu care spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”, asigurându-i prin cuvintele acestea pe copiii Săi de îngrijire permanentă.

          Călătoria creștinului spre veșnicie, oricât de mult ar dura pe pământ, este plătită anticipat și integral de către Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. „Biletul” de călătorie și toate cele necesare acestui „drum”, sunt plătite de către Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu cu aur, nici cu argint, ci cu Însăși viața Sa.

         Apostolul Pavel, autorul acestei Epistole, face o paralelă între Vechiul și Noul Legământ, arătând că jertfa animalelor pentru acoperirea păcatului care erau arse afară din tabără era umbra jertfei supreme a Fiului lui Dumnezeu. Versetele 11-12: „În adevăr, trupurile dobitoacelor, al căror sânge este adus de marele preot în Locul prea sfânt, pentru păcat, sunt arse de tot afară din tabără.  De aceea și Isus, ca să sfințească norodul cu însuși sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.”

            Așadar Domnul Isus a suferit crucea „dincolo de poartă” pentru a sfinți pe cei ce Îl urmează cu credință și pentru a le asigura pe pământ: pâinea cea de toate zilele, iar în cer, viața veșnică. După pilda Mânuitorului, sunt îndemnați toți credincioșii să iasă și ei „afară din tabără, suferind ocara Lui”, adică să iasă „afară” din mijlocul lumii acesteia respingătoare a harului lui Dumnezeu.

            Versetul 13: „Să ieșim dar afară din tabără la El, și să suferim ocara Lui.”

           Unii încearcă să cumpere cu bani mântuirea; lucru imposibil pentru că nu este dat sub soare nimănui să fie salvat altfel, decât prin sângele vărsat pe crucea din Golgota de către Mielul lui Dumnezeu. De aceea și porunca lui Dumnezeu este fermă: „Să nu fiți iubitori de bani!”